Parintii ne arunca in cap diferite informatii despre “realitate” pe care si ei le cunosc la randul lor de la parinti. Suntem ca niste robotei care repeta aceleasi informatii la nesfarsit. Unde mai e creativitatea? unde mai e libertatea?
Iar aici nu vorbesc numai despre Dumnezeu… Doar trebuie sa ne uitam la scoli. Profesorii repeta informatiile pe care la randul lor le-au repetat intr-un examen pentru deveni repetitori profesionisti de informatii. Si, apropo! Sa-mi spuneti va rog: invatam la scoala ceva despre IUBIRE?
Poate ca ar trebui sa ne intrebam ce este Dumnezeu si nu cine este el. Pentru mine Dumnezeu nu este o persoana cu puteri care sta in cer… asta e clar.
Sa stiti ca am crezut in Dumnezeul din religie, am fost ateu si iar am crezut in Dumnezeu. Acum nici nu mai stiu unde sa ma situez. Probabil ma pot numi ateu din punct de vedere religios…
Daca ne intrebam cine este creatorul lui Dumnezeu… o sa ne tot punem intrebari pana la nesfarsit. Unii spun ca Dumnezeu este propriul sau creator. Poate chiar este, si poate chiar experimenteaza din diferite perspective in acelasi timp. imi imaginez ca opinia si concluzia mea ma conduc aproape de panteism: conceptie filozofica monista care identifica divinitatea cu intreaga natura.
Mi-am dat seama ca nu-mi place sa mai folosesc cuvantul Dumnezeu… are in spate atat de multa incarcatura incat prefer sa utilizez Univers sau Constiinta… pur si simplu: o singura energie din care toti facem parte si pe care toti o formam.
Am
cunoscut persoane care au fost aproape de moarte si care mi-au relatat
ca in acel moment au simtit ca au facut parte dintr-o energie imensa.
Exact acelasi lucru l-am vazut si intr-un filmulet in care un doctor
spunea acelasi lucru (o sa caut filmuletul). O parte din creier practic
nu-i mai functiona, vedea in jurul sau o multime de pixeli… realitatea
nu mai era codificata si reprezentata cum o percepem noi. La un moment
dat a simtit aceasi energie imensa si nu-si imagina cum ar mai putea sa
se intoarca intr-un corp atat de minuscul.Am gasit un comentariu pe facebook facut de “Iesirea din Matrix” extrem de interesant care se potriveste de minune cu tema tratata si cu propria mea opinie:
Unii Maestrii spun ca pe masura ce se dizolva structurile egoului, identificarea noastra cu aspecte limitate dispare. Limitarea apartine complexului corp-minte. Mai intai dispare identificarea cu corpul fizic, apoi dispare identificare cu corpurile mai subtile, astral, mental , cauzal s.a.m.d. Pe masura ce dispar aceste identificari, constiinta se extinde, cuprinzand spatii si dimensiuni tot mai mari. Corpul nostru ultim este universal, dar si acela este o limitare. Si dupa cum spunea Nassim, noi toti suntem centrul universului nostru. Suntem Dumnezeul propriei noastre realitati. Multi spun ca suntem picaturi intr-un ocean. in realitate nu exista picaturi, ci doar ocean. Nu exista separare decat in mintea limitata a omului. Identificarea cu picatura este sursa egoului. Pentru a experimenta insa aceasta intelegere, mai avem ceva paini de mancat si ne putem pacali. Degeaba credem aceste lucruri daca nu le traim launtric. Cand ai gandit notiunea de EU separat de altceva, in comparatie cu altceva, te-ai separat si practic nu esti total. Noi toti suntem Dumnezeu, in realitatea noastra ultima, nu numai scantei sau picaturi. Scanteia si constientizarea plenara a acesteia este o parte din procesul reintregirii si reintoarcerii la sursa. Urmeaza apoi transcenderea celorlaltor limitari.
(Mi-am permis sa modific putin textul.)
Biserica s-a indepartat de ceva timp de spiritualitate. Face parte dintr-o firma care urmareste un profit si mai putin ca oamenii sa se cunoasca si sa creasca spiritual. Frica este elementul care mai permite inca viata acestei firme numita Casa Domnului. Nu cred in biserica, nu cred in religie… cred insa in Dumnezeul pe care comentariile de mai sus deja l-au descris. Nu am nevoie de religie sau biserica perntru a fi un om bun, pentru a ajuta oamenii, pentru a darui iubire si pentru a fi OM inainte de orice alta eticheta din societate.
Pentru mine Dumnezeu este constiinta, este energia care permite EXISTENTA. Noi toti suntem Dumnezeu in propria noastra realitate.
Eu nu detin adevarul absolut, sunt doar un om simplu care incearca sa descifreze jocul in care este participant. Am ajuns la concluzia ca.. pentru a afla si a nu te bloca intr-un anumit stadiu trebuie sa citesti si sa descoperi cat mai multe informatii. Cand citesti mult, piesele din acest puzzel ajung la un moment dat sa se aranjeze singure. Nu trebuie insa sa crezi in nimic 100%. Informatiile trebuie analizate, dezbatute si puse la indoiala, iar eu asta incerc sa fac aici.
Nu trebuie sa fiti de acord cu parerea mea sau sa credeti orbeste in vreo informatie oferita de mine sau de altcineva. Va invit sa-mi spuneti ce reprezinta pentru voi Dumnezeu. Ar fi minunat daca ati putea aduce idei noi sau informatii care ar completa lucrurile deja adaugate in acest articol.
Informati-va si ajungeti la propia concluzie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu